Autostrada Bechtel dă prin gropi nebănuite

Campania editorială „România, asfalt tango“ a grupului de presă Realitatea - Caţavencu îşi propune să afle de ce avem atât de puţini kilometri de drumuri moderne. Iată astăzi încă un răspuns: traseul autostrăzii Transilvania a fost mai întâi fixat pe hârtie şi abia apoi s-a aflat că traversează o groapă de gunoi, un lac de acumulare şi câteva zeci de sonde. Contribuabilii vor plăti în plus
100 de milioane de euro.

Compania de Autostrăzi (CNADNR) va trebui să cheltuiască aproximativ o sută de milioane de euro în plus după ce s-a descoperit că planşele ei nu bat mai deloc cu realităţile din teren. La faţa locului, la momentul efectuării lucrărilor, au ieşit la iveală zeci de mii de tone de deşeuri care trebuie mutate şi despre care autorităţile de mediu au tăcut mâlc, un lac de acumulare de care nimeni nu ştia nimic, precum şi un câmp de sonde.

Traseul autostrăzii trece în zona localităţii Mihai Viteazul, de lângă Turda, fix printr-o groapă ce conţine câteva zeci de mii de tone de deşeuri provenite de la fosta uzină chimică din vecinătate.

În mod normal, de acest depozit, a cărui mărime nu este neglijabilă, trebuiau să ştie autorităţile locale de mediu, dar şi primăria localităţii respective care a eliberat autorizaţia de construire. Chiar dacă ar fi fost depăşite aceste filtre, firma
de proiectare Iptana, angajată de Bechtel şi care face sondaje ale terenului la realizarea proiectului tehnic, ar fi trebuit să indice prezenţa zecilor de mii de tone de deşeuri, or, nimic din acestea nu s-a întâmplat. Reziduurile au fost descoperite după ce s-a bătut în cuie traseul şi au început lucrările, iar mutarea lor va costa 17 milioane de euro. Suma va fi plătită unui consorţiu format din firmele Euroconstruct Trading SRL (patronată de Dan Besciu şi Sorin Vulpescu), I&C Transilvania Construcţii SRL, SC Uni Recycling SRL şi SC Minesa ICPM SRL. „Este ciudat că Agenţia de Mediu Cluj
nu a informat despre prezenţa depozitului, iar primăria localităţii Mihai Viteazul a eliberat autorizaţiile de construcţie”, spune un fost responsabil de proiect sub protecţia anonimatului. Chiar dacă traseul a fost stabilit de proiectantul americanilor, respectiv firma românească Iptana, eventualele penalităţi de întârziere vor fi suportate de CNADNR, deoarece compania s-a obligat să îi pună la dispoziţie lui Bechtel terenul liber de sarcini.

O autostradă care să treacă prin zeci de mii de tone de deşeuri întinse pe sute de hectare de care nimeni să nu ştie este un incident care se poate întâmpla, spune Cornel Martincu, director general al proiectantului Iptana. „Deşeurile au fost descoperite târziu. Oriunde, în orice moment, se pot descoperi multe lucruri, cum ar fi situri arheologice. Probabilitatea acestor descoperiri pe 415 kilometri e mare”, spune acesta.

Nici în vestul ţării, pe tronsonul 3C, care face legătura între Suplacu de Barcău şi Borş, contribuabilii români nu au avut mai mult noroc. Aici s-a descoperit că autostrada, aşa cum i-a fost stabilit traseul, va traversa un viitor lac de acumulare. Nu se ştie dacă prima dată
a existat studiul de fezabilitate al firmei
Iptana, din 1997, care stabilea acest traseu al autostrăzii, sau proiectul unei acumulări hidrotehnice pe acelaşi amplasament, menită să protejeze de inundaţii populaţia satelor învecinate. Cert este că nici una dintre părţi nu a renunţat la proiectul său, iar acum va trebui ridicat un viaduct de 1,8 kilometri, construit pe 100 de piloţi foraţi, care va traversa lacul. „Este o aberaţie tehnică, puteau să facă o structură metalică”, afirmă un fost director al CNADNR. Acesta adaugă că ar fi fost preferabilă varianta ocolirii acumulării chiar dacă s-ar fi construit un kilometru de autostradă în plus. Costurile suplimentare presupuse de alegerea acestei soluţii sunt cu 50-80 de milioane mai mari.