După 20 de ani: Cum au colonizat moldovenii Braşovul

lumele cu moldoveni, olteni şi ardeleni au înflorit în perioada comunistă. Mişcările masive de populaţie din „epoca de aur” au dus
la înmulţirea şi generalizarea stereotipurilor regionale.

În anii comunismului s-a migrat masiv, asta se ştie. Obsesia regimului de accelerare a dezvoltării industriale a atras după sine dislocarea unei mari părţi a forţei de muncă spre centrele industriale nou-înfiinţate.

Au apărut „colonii”, tabere de muncă, au fost construite cartiere de locuinţe pentru nou-veniţi, plasate, de regulă, la periferie şi blamate de populaţia autohtonă. Adăugăm pe lângă mobilitatea antrenată de industrializare şi fuga de colectivizare, dar şi migraţia controlată (deportarea bănăţenilor în Bărăgan, de pildă).

Stereotipurile regionale s-au înmulţit

Antrenând mari mişcări de populaţie, comunismul a pus oameni din zone diferite faţă-n faţă.

Le-a dat prilejul să se observe, să se compare şi să comunice diferenţele. Să întărească stereotipuri deja existente, să creeze unele noi şi să le pună în circulaţie prin intermediul bancurilor. În perioada comunistă, aşadar, stereotipurile regionale (cu privire la olteni, moldoveni, ardeleni, bănăţeni) şi bancurile conţinând astfel de stereotipuri au crescut ca număr şi s-au generalizat.

Circulau ele şi până atunci, dar comunismul este cel care a oferit „contexte ideale pentru comunicarea diferenţelor şi proliferarea umorului etnic şi regional”, aşa cum precizează sociologul Puiu Lăţea. „Apogeul comunicării sociale a acestor diferenţe este, într-adevăr, perioada comunistă, caracterizată de industrializarea rapidă, generalizarea şi obligativitatea unor forme de învăţământ, mobilitatea socială şi geografică accelerată – într-un cuvânt, modernizare rapidă şi, de multe ori, forţată”.

Braşovul a devenit „Iaşov“

Procesul de industrializare a Braşovului a făcut, de pildă, ca importante valuri de populaţie moldovenească să ajungă, pe parcursul „epocii de aur”, să lucreze în întreprinderile braşovene. Chiar în primii ani ai comunismului, Întreprinderea Aeronautică Regală (IAR) se transformă, din fabrică de avioane, într-una de tractoare, se înfiinţează Uzina Metrom, „Astra” devine, după naţionalizare, „Steagul Roşu”, toate reprezentând obiective strategice în cadrul planului de industrializare forţată a ţării.

Apar cartiere noi de locuinţe, se creează locuri de muncă pentru femei în industria uşoară, iar populaţia Braşovului creşte necontenit. Nou-veniţii sunt priviţi cu suspiciune, iar asimilarea se lasă aşteptată. Moldovenii sunt în orice situaţie luaţi peste picior, încep să circule şi cântecele despre ei – „A început de ieri să cadă/Câte-un moldovean pe stradă” – iar unei rampe de depozitare
a deşeurilor din oraş i se spune în râs „Tâmpa moldovenilor”, în opoziţie cu Tâmpa braşovenilor. În scurtă vreme, Braşovul devine „Iaşov”.