Dosarul de comunist al generalului Vasile Milea

Fostul sef al Armatei, mort la Revolutie, a fost initial exclus din partid pentru furt si violenta.



La 18 ani de la disparitie - in dimineata zilei de 22 decembrie 1989 -, generalul Vasile Milea ramane unul dintre cele mai controversate personaje ale Revolutiei, atat prin ordinele date in timpul revoltei, ca ministru al apararii, dar si prin prisma variantei oficiale a mortii, sinuciderea.

Si mai putin cunoscute raman insa detaliile din biografia sa. Cele legate de suisurile si coborasurile carierei militare, de sanctiunile si promovarile pe linie de partid, de caracterizarile facute de superiori si subordonati.

„Evenimentul zilei”, in colaborare cu „Militia spirituala”, reconstituie astazi traiectoria generalului, pe baza filelor din „Dosarul de Partid al Tovarasului Milea Vasile”. Un document de referinta care denota hotararea fostului ministru al lui Ceausescu de a intra in Partidul Comunist si detaliaza episodul excluderii sale, pe fondul acu-zatiilor grave, de abuz de putere si instigare la furt.

Ura fata de mosieri

INTRAREA. Pentru a deveni membru al Partidului Muncitoresc Roman (PMR, predecesorul PCR - n.r.), Vasile Milea, pe atunci maior, a depus pe 16 februarie 1955 o cerere la Organizatia de Baza a UM 04326 Basarabi. „Studiind hotararile PMR, (...) mi-am dat seama de telul si scopul maret pe care-l urmareste sa-l infaptuiasca in Patria noastra...”, scria in acea vreme maiorul Milea. Admiterea sa printre comunistii cu carnet nu s-a facut insa automat.

Au urmat procedurile standard ale birocratiei de partid: verificarea rudelor si prietenilor viitorului membru, sedintele cu prelucrari si dari de seama ale candidatului, redactarea la foc automat de autobiografii pentru cei de la Cadre si referintele date de ofiterii care l-au cunoscut. Pentru acestia din urma, camaradul Milea trecea drept „unul dintre cei mai pregatiti”, un om plin de „vointa de a realiza lucruri cat mai bune”, dar si un „arogant” sau un personaj care avea de „lichidat mai multe lipsuri”.

La toate acestea, pe 20 iulie 1955, candidatul Vasile Milea adauga la dosar si dovada suprema a profundei sale antipatii fata de clasele exploatatoare. Antipatie dezvoltata, marturisea viitorul general, in adolescenta, cand muncea cu familia la lemne, in slujba unui mosier: „In timpul cat am lucrat cu familia mea la lemne la acest mosier am vazut o serie de escrocherii pe care le facea cu muncitorii. Acest lucru m-a facut sa-l urasc si mai mult”.

De altfel, asa cum rezulta din propriile declaratii din dosar, unele rude ale generalului (r) Milea au continuat, si dupa sosirea comunistilor, sa-si castige existenta ca muncitori forestieri. Ulterior, dupa aproape doi ani de „probe”, pe 20 septembrie ‘57, Vasile Milea a devenit membru cu „drepturi depline” al PMR.

Paguba de 700.000 de lei

EXCLUDEREA. Respectarea disciplinei de partid nu a fost insa usoara. Pe 30 iulie 1958, la mai putin de un an de la debutul efectiv in PMR, ofiterul Milea, devenit intre timp locotenent-colonel, era exclus. Cu cateva luni mai devreme, Controlul Financiar Intern (CFI) descoperise o paguba de peste 700.000 de lei, iar Milea a fost destituit din fruntea Diviziei 9 Mecanizata „Marasesti”. I se imputau lipsuri in parcul auto, la carburanti, depasirea normelor de kilometri, o butelie de aragaz, dar si ca si-a obligat subordonatii sa fure de pe santiere.

In replica, intr-o declaratie din decembrie ‘58, ofiterul se apara aratand ca a actionat astfel, „conviins fiind ca toate acestea ajuta la ridicarea nivelului de pregatire de lupta al unitatilor”.

„Mai, ceferistule!”

Acuzele aduse pentru retragerea carnetului de partid: furt, batai, injuraturi si desconsiderarea activitatilor politice. Iata cateva dintre faptele incriminate in hotararea de excludere, publicata in iulie 1958: „(Milea) a fortat (...) pe comandantii de unitati sa fure materiale de pe diferite santiere ale sectorului socialist”, „a luat una butelie aragaz (...) si nu a platit-o”, „in relatiile cu ofiterii - loviri, jigniri - a facut ca acestia sa se indeparteze de el si sa aibe frica”, „nu a participat regulat la adunarile de partid” si a „desconsiderat activitatea sectiei politice”.

Vizavi de caracterul vulcanic al viitorului sef al Armatei din anii ‘80, emblematica e marturia capitanului Constantin Iancu: „(...) tov. Lt. col. Milea Vasile lovea militari, ii injura si ii jignea prin cuvinte ca boule, magarule, du-te dracului si acestea chiar dupa ce a fost primit membru de Partid”. A capitanului Constantin Baciu: „De ofiteri nu a fost iubit pentru ca nu a stiut sa se poarte cu acestia (...) dimpotriva, a desconsiderat pe multi si nu a tinut cont de capacitatea lor, zicandu-le uneori „mai, academicianule, ceferistule” etc.”.

Dar si a capitanului Ioan Nicu-lescu, de la Cernavoda: „Cand se auzea ca vine tov. Lt. col. Milea Vasile in unitate majoritatea ofiterilor si a restului de militari traiau unele momente de teama”.

„Bun si framantat tovaras”

REVENIREA. Cazut in dizgratia partidului, acuzat si de ofiteri, dar si de inspectorii CFI, Vasile Milea a urmarit constant sa redevina membru de partid. O demonstreaza autocriticile, facute conform procedurilor, si eforturile de „lichidare a lipsurilor dovedite”.
In cele din urma, a reusit. Pe 6 octombrie 1960, o hotarare a Comisiei de Partid de pe langa Directia Superioara Politica a Armatei hotara „ridicarea sanctiunii (...) si reincadrarea lui (Vasile Milea) in randurile membrilor de partid, fara sa i se recunoasca vechimea in partid avuta anterior”.

Printre argumentele Comisiei s-a numarat si faptul ca, „lt. col. Milea, in perioada care a trecut de la excluderea din partid, a dovedit ca este un tovaras care a fost framantat de situatia sa din partid”.

22 DECEMBRIE '89

O moarte controversata

Generalul Vasile Milea s-a nascut pe 1 ianuarie 1927, in Leresti (Arges). In 1949 a absolvit Scoala de ofiteri de infanterie, cu calificativul „bine”, iar in ‘52 - Facultatea de Tancuri, cu „foarte bine”. Apoi, a avansat rapid: in 1964, la 37 de ani, era general-maior, general-locotenent in ‘69 si sef al Marelui Stat Major in 1980. Pe 16 decembrie 1985, cu patru ani inaintea momentului „Timisoara”, Milea a fost numit ministru al apararii.

A fost acuzat de reprimarea Revolutiei, iar Ceausescu l-a etichetat drept „tradator”. Dosarul mortii lui Vasile Milea a fost redeschis in 2004, iar in mai 2005 trupul sau a fost deshumat de procurori. Intr-un interviu din „Jurnalul National”, sotia acestuia, Nicoleta Milea, respingea ipoteza sinuciderii. Ea a invocat si un ultim telefon dat de fostul ministru, in dimineata de 22 decembrie ‘89, cand ar fi auzit zgomote produse de lovituri, respiratia grea a generalului si o impuscatura.