Jubileu la malul marii

Pregatita cu multa dragoste si dorinta de a crea momente cu totul speciale, aniversarea a 50 de ani de la infiintarea Operei
din Constanta a fost marcata printr-un concert extraordinar si o noua montare a celebrei "Carmen" de Bizet, repere deosebit de "gustate" de un public numeros si entuziast.
Si poate cel mai emotionant aspect a fost reintalnirea cu colegii de altadata, subliniata si prin oferirea diplomei si medaliei jubiliare fostilor directori ai teatrului si unor interpreti care, de-a lungul unei jumatati de veac, au dat stralucire spectacolelor. Din pacate, nume importante ale Operei s-au stins mult prea devreme, directorul general Daniela Vladescu invitand publicul sa pastreze un moment de reculegere in amintirea lor. Incarcat de emotie, salutul sau catre toti cei prezenti, cu multumiri pentru implicarea tuturor celor care s-au straduit - si ieri, si azi - sa confere un plus
de frumusete productiilor teatrului constantean, a avut insa si o lacrima amara, mentionand, spre exemplu, ca instrumentistii din orchestra au aparut in camasa pentru ca... noile fracuri nu sunt gata, iar cele vechi sunt mult prea uzate. Desi nu s-a spus, sunt sigura ca o tristete "suplimentara" a fost absenta mai-marilor orasului de la seara aniversara, care s-ar fi cuvenit onorata si de oficialitati.
Prezentati cu caldura de directorul companiei
de opera, basul Constantin Acsinte, pe scena au evoluat solisti din generatii foarte diferite, a caror cariera, inceputa pe acea scena, a continuat si s-a implinit apoi, in mare parte, in alte teatre sau in domeniul pedagogiei, la Universitatea locala. Tenorul Florin Diaconescu si-a dorit sa abordeze - macar in acea seara - aria lui Canio din "Paiate", soprana Florenta Marinescu (ce glas superb a avut candva!) si baritonul Ion Ardelean (pacat ca a optat, in ultima vreme, sa cante doar sporadic!) au propus duetul Leonora - De Luna, iar mezzosoprana Marilena Marc (sosita de la Cluj) a convins ca a avut un glas foarte potrivit pentru Azucena din "Trubadurul" de Verdi, baritonul Ionut Pascu (un glas calitativ, pe care si-l "forteaza" inutil) si sotia sa, Madeleine, (acum solisti la Opera bucuresteana) au evoluat intr-un alt duet dramatic - Alfio-Santuzza din "Cavalleria rusticana" de Mascagni (o "palarie" cam mare dar...) -, soprana Irina Ionescu a fost o surpriza extrem de placuta in dificilul rol Olympia din "Povestirile lui Hoffmann" de Offenbach, Luminita Popa a fost din nou simpatica, iar Anghel Stoian exceptional in "My Fair Lady" de Loewe, tenorul Daniel Stoica a entuziasmat, ca de fiecare data
, in aria din "Turandot" de Puccini (o voce de celebritate care, din pacate, nu este suficienta pentru o cariera reala), iar soprana Roxana Cetali a etalat un material vocal generos, dar si o incertitudine incredibila intr-un "slagar" - aria din "Tosca" de Puccini (nici nu indraznesc sa ma gandesc cum va rezolva rolul Lady Macbeth, pentru care a fost aleasa la Opera bucuresteana...) -, dar experienta
dirijorului Gheorghe Stanciu si maleabilitatea orchestrei au salvat onorabil situatia, colaborand in final cu solistii in deja traditionalul Brindisi din "Traviata" verdiana. Trebuie spus ca ansamblul de balet al teatrului, fiind in turneu, a absentat... motivat.
Implinind ideea de eveniment, noua montare a operei "Carmen" de Bizet a marcat, chiar a doua zi, debutul tinerei regizoare Rasvana Cernat printr-o productie semnata in scenografia Eugeniei Taratescu-Jianu, coloaborand cu dirijorul Rasvan Cernat si o distributie destul de echilibrata, cu Gabriela Hazarian (Carmen invitata de la Brasov), Razvan Sararu (care s-a apropiat de Don Jose in varianta "prescurtata" realizata la TNB de Ion Caramitru), Stefan Popov (un Escamillo de la Opereta bucuresteana) si Elena Rotari (Micaela) in rolurile principale, un cor bine pus la punct (pregatit de Adrian Stanache), un balet conventional si aceeasi orchestra care a reusit sa sune bine. O imagine scenica destul de "saraca", un decor unic lipsit de anvergura si atractivitate, costume multicolore, o miscare clasica, - detalii remarcate insa la repetitia generala.